Despre importanta comunicarii dincolo de cuvinte

Colegele noastre, Diana Vasile si Irina Țepuru, va asteapta vineri, 16 decembrie, incepand cu ora 18:30, in primitorul spatiu al Librariei Humanitas – Cismigiu, din Bucuresti, pentru o noua incursiunea in lumea parenting-ului fluid. Evenimentul este organizat de paternerii nostri de la Totul despre Mame, iar in cadrul acestei editii cu numarul 36 al Serilor TDM, Diana si Irina vor discuta cu voi „Despre importanta comunicarii dincolo de cuvinte”.

Detalii gasiti accesand linkul de mai jos:

http://www.totuldespremame.ro/parenting-hub/serile-tdm?serile-tdm-editia-36=&utm_source=FB

Cu cat exista mai mult stres in viata copiilor, cu atat mai mare va fi nevoia lor de a plange


Nu o data ne-am intrebat de ce plang copiii nostri, ce anume ii face sa sufere si cum am putea noi, parintii, sa stergem mai usor lacrimile lor, dar nu doar pe cele din exterior, ci si pe cele din interior. Am stat de vorba despre plansul copiilor cu psihoterapeutul Anamaria Drăguţa, psiholog clinician si membru al Institutului pentru Studiul si Tratamentul Traumei, care ne-a spus mai multe si despre ce anume se ascunde in spatele lacrimilor celor mici.

TOTUL DESPRE MAME: Ce inseamna plansul la copii?

Anamaria Drăguţa: Copiii se nasc cu aceasta capacitate de a plange. Pentru bebelusi, plansul este modul lor principal de comunicare. Si chiar functioneaza. Cand mama aude bebelusul plangand, de obicei vrea sa faca tot ce poate sa-l linisteasca. Uneori, poate fi o adevarata provocare pentru a descoperi ceea ce nou-nascutul are nevoie. Ar putea plange pentru ca ii este foame, frig sau cald, pentru ca este speriat, obosit, de durere sau disconfort. Pe masura ce cresc, copiii devin capabili sa foloseasca cuvinte, dezvolta abilitati si comportamente care sa ii ajute sa-si exprime nevoile, si plansul lor isi schimba mesajul.

Plansul este un raspuns normal atunci cand copiii sunt coplesiti de sentimente puternice, cum ar fi:

  • oboseala, foame, sete;
  • frustrare – nu pot sa faca fata unei sarcini dificile;
  • teama, rusine;
  • nefericire dupa ce s-au conformat cu cerintele;
  • supra-stimulare, plictiseala;
  • durere, disconfort;
  • confuzie;
  • nevoia de atentie;
  • nevoia de a-si descarca furia si tensiunea;
  • nevoia de a se exprima, atunci cand nu au vocabularul suficient dezvoltat.

Continuare...

Un copil neascultător indică o comunicare greșită între părinte şi copil

Monica Lespezanu“Of, iar m-am certat cu cel mic. Nu știu ce să mă fac, nu mă mai înțeleg deloc cu el!” Vă sunt familiare și vouă astfel de propoziții? Ce-ați spune dacă ați afla că în spatele acestor neînțelegeri se află niște lucruri mult mai complexe? Despre aceste lucruri, dar și despre ce anume pot să facă părinții pentru a diminua aceste neînțelegeri și stările de tristețe care vin la pachet cu ele, am stat de vorbă cu Psiholog MA Monica Lespezanu, psihoterapeut, vicepreședinte ISTT

Cu psihologul Monica Lespezanu ne vom întâlni personal la Serile TDM din 26 august, când aceasta ne va vorbi despre imaginația copiilor, totul prezentat pe înțelesul părinților..

 

TOTUL DESPRE MAME: La ce vârstă pot să apară primele probleme emoţionale sau comportamentale ale copiilor?

Monica Lespezanu: Problemele emoţionale şi comportamentale sunt expresia unei suferinţe fizice şi/sau psihice, iar experienţele dureroase sau dificile nu au vârstă. Ele pot apărea chiar de la începutul existenţei noastre, însă modul de manifestare capătă complexitate şi se diversifică odată cu creşterea şi maturizarea.

Continuare...

De ce este important pentru un parinte sa stie ca tot ce traim se vede (si ramane) in corp

Ce parinte nu-si doreste conectarea cu copilul sau, o conectare care sa-i intareasca relatia inceputa inca de dinainte de nasterea celui mic? Am aflat de la Diana Vasile, psihoterapeut principal, psiholog clinician si cadru didactic universitar, si Irina Tepuru, psiholog, presedintele Asociatiei Romane de Psihoterapie prin Dans si Miscare, ce legatura exista intre relatia noastra cu propriul corp si conectarea cu copilul.

TOTUL DESPRE MAME (TDM): De ce e importanta relatia noastra cu corpul?

Diana Vasile: Noi nu existam fara corp. Si nu existam fara psihic. Psihicul este incorporat si se manifesta prin corp. Astfel, oricum ar fi corpul, psihicul isi dezvaluie capacitatile si valentele prin intermediul corpului, in primul rand, si abia apoi prin intermediul altor obiecte sau corpuri din jur. Procesele psihice de baza surprind informatii primite prin intermediul simturilor noastre si in modul acesta noi ne adunam informatia despre lume si despre noi insine. Toate celelalte procese fundamentale ale psihicului uman, precum gandirea, creativitatea, memoria, afectivitatea, vointa, atentia, limbajul, se bazeaza pe tipul si calitatea informatiilor primite prin simturile noastre.

Astfel incat noi procesam tot ce simtim cu corpul, si abia apoi tot ce producem cu ajutorul capacitatilor noastre de gandire si imaginatie. Psihicul este fata de corp asa cum este un pilot fata de masina sa: cu cat o cunoaste mai bine, o stapaneste mai bine si o considera parte din sine, cu atat o conduce si o gestioneaza mai bine, fara stricaciuni sau accidente. Este deci, de inteles, de ce echilibrul si sanatatea noastra fizica si psihica depind de functionarea psihica si de constientizarea importantei acestei relatii.

Continuare...

Irina Tepuru: “Corpul comunica inainte de cuvinte”

V-ati gandit vreodata la faptul ca, inca dinainte de a se putea exprima in cuvinte clare si propozitii complexe, fiecare om este capabil sa transmita informatie si intr-un alt mod? Am aflat de la Irina Tepuru, psiholog, presedintele Asociatiei Romane de Psihoterapie prin Dans si Miscare si creator al cursului de Parenting fluid, cate ceva despre celelalte modalitati de comunicare ale corpului nostru si va prezentam mai jos un fragment din viitoarea carte a Irinei Tepuru, “Cum sa cresti (langa) un suflet de copil”.

Inca din uter, copilul reactioneaza la mediu si la relatia cu ceilalti. Femeia gravida incepe sa distinga diferentele de stare. Uneori agitatia fatului este una de veselie si joaca, alteori transmite neliniste. Uneori vine exact catre palma care il mangaie, alteori se opreste din joc atunci cand intra in contact cu o energie noua.

Imi amintesc ca eu eram convinsa ca fetitei mele ii place cand merg la cabinet: era intotdeauna linistita, iar eu ma simteam minunat. O singura data s-a asezat intr-o pozitie in care imi apasa peste ficat si nu puteam respira. Am vorbit cu ea si am rugat-o cu blandete sa se miste putin ca sa pot continua intalnirile. A fost foarte draguta si in cateva momente eram OK. Apoi spre sfarsitul sarcinii avea cordonul ombilical in jurul gatului. I-am spus amuzata medicului ca este dansatoare si face piruete. Eram convinsa ca se poate rasuci. I-am sugerat sa faca piruete si in directia opusa. Nu stiu ce a fost, dar la urmatoarea ecografie nu mai era asa.

Iar dupa nastere reactiile copiilor sunt si mai evidente. Corpul lor se relaxeaza, chipul se insenineaza la san, apoi se contracta, iar respiratia se blocheaza atunci cand sunt murdari, cand le e foame sau somn. Cand am plecat primele dati de acasa doar pentru cateva ore, supararea mi-a fost explicit demonstrata prin evitarea privirii, refuzul de a reactiona la dovezile mele de iubire. In momentul in care protestul se termina, chipul se lumina si absorbea tot ce aveam de oferit.

Continuare...

De ce sa experimentezi parentingul fluid?

Psihologul Irina Tepuru, presedintele Asociatiei Romane de Psihoterapie prin Dans si Miscare si creator al cursului de Parenting fluid, ne spune mai multe despre parentingul fluid si beneficiile lui.

Ca psiholog si apoi ca psihoterapeut am facut peste 300 de ore de analiza personala sau de dezvoltare personala, individuala si de grup. In plus, lucrez cu familii din 2003. Ar fi trebuit sa fiu un parinte extraterestru, cu reactii perfecte, cu un copil perfect intr-o familie perfecta.

Dar, asa cum li se intampla si parintilor care ajung in cabinetul meu, practica nu seamana cu teoria. E adevarat ca informarea este vitala si este adevarat ca parintii nostri au facut si greseli din pura nestiinta. Totusi, realitatea este ca purtam adanc in noi experientele modului in care am fost crescuti de parintii nostri.

Eu spun ca am in interior o vrajitoare nesuferita, pe care fetita mea a numit-o ”mai degraba tata ”, ce se arata cand sunt obosita, cand ea ma ignora sau cand o cred in pericol. Desi stiu informatia, desi am vazut efectele in alte familii, uneori pierd controlul si ies de pe traseu. In terapia mea, am invatat sa am compasiune si fata de mine, sa am puterea de a recunoaste adevarul, greseala, si sa ma stradui sa fac mai bine. 

Fiindca stim ca este nevoie sa simti pe propria piele noi strategii, sa fii ghidat catre ceea ce ti se potriveste, sa fii sustinut in perioadele de proba, sa verifici cu cineva eficienta ideilor in cazul tau, am hotarat sa iesim din cabinet si sa ajungem la oameni propunand un curs ce sintetizeaza informatii teoretice, cercetari de ultima ora si ani multi de experienta in adaptarea creativa a ceea ce se stie ca merge la cazuri unice.

Continuare...

“Parenting fluid”, curs pentru parintii care vor sa se reconecteze cu sine

Diana Vasile, presedintele ISTT, impreuna cu Irina Tepuru, presedintele Asociatiei Romane de Psihoterapie prin Dans si Miscare, sustin un curs inovator, de “Parenting fluid”. Evenimentul este realizat in pateneriat cu Totul despre mame.

“Parentingul fluid este, in viziunea mea, un sistem coerent si flexbil de relatii coordonate de parinte catre copiii sai, bazat pe nevoile de relatie si pe nevoile de autonomie atat ale copiilor, cat si ale parintelui, trecand natural si continuu prin momentele de bine, de armonie, de bucurie, precum si prin momentele de blocaj, tensiune, conflict care apar in relatia parinti – copii”, explica Diana Vasile noul concept de parenting.

Daca esti un parinte preocupat sa descoperi resursele din interiorul tau si sa inveti sa le folosesti cu copilul tau sau daca esti interesat de relatia corp-miscare, atunci Parenting fluid” ti se adreseaza.

In cadrul cursului sunt folosite jocuri interactive, relationale, tehnici de explorare si constientizare, reconectare cu corpul, exprimare creativa. Potrivit colegei noastre Irina Tepuru, participantii vor beneficia de informatii de ultima ora din neurostiinte, psihoterapie, dezvoltare umana, parenting sau educatie.

Cursul incepe pe 14 mai si este structurat pe cinci module, fiecare modul avand durata de 4 ore. Mai multe informatii despre tematica si inscrieri gasiti aici.

Ce este parentingul?

Parenting inseamna a creste, a-ti educa si a-ti ingriji copiii. E practic un rol pe care pare atat de natural, incat nu-ti vine sa te uiti la el sau sa vorbesti despre el. Numai ca lucrurile s-au schimbat un pic in zilele noastre: atat rolul copilului, cat si rolul parintelui sunt vazute diferit.

Cu mult timp in urma a creste un copil insemna, pur si simplu, a face totul pentru ca el sa devina supus statului si comunitatii (vezi, spre exemplu, in educatia spartana). Copilul trebuia sa aiba in principal calitati si rezistenta fizica, sa fie razboinic, sa reziste agresiunilor. Viata era vazuta ca o agresiune continua la care copilul trebuia sa invete sa faca fata.

Treptat, s-a ajuns la a considera copilul o unealta a viitorului, care sa dezvolte abilitati pe care parintii nu reusisera sa le dezvolte la ei insisi. Cu alte cuvinte, copilul trebuia sa serveasca parintilor.

Abia mai de curand, odata cu dezvoltarea stiintelor – indeosebi a celor medicale si psihologice – s-a pus problema ca, totusi, copilul are o dezvoltare a lui, proprie, o personalitate proprie. Si inca si mai de curand a aparut parentingul!

Asa putem intelege si explica fie disponibilitatea excesiva a parintilor de a invata cum sa-si creasca copiii, fie, dimpotriva, reticenta, dublata de ideea ca “daca s-au descurcat altii, ma descurc si eu”. 

Continuare...